Vangelis Papathanassiou ar fi putut da un chef in cinstea aniversarii sale in noaptea de 29 Martie, sau ar fi putut fi trezit de ceremonia decernarii premiilor Oscar, insa nu a facut nici una din ele. Mercurialul compozitor dormea dus la 4 dimineata, cand a primit un telefon din Statele Unite prin care era informat ca primise un Oscar pentru coloana sonora sintetizata din "Chariots of Fire". Nu e un tip care sa se entuziasmeze repede. Nascut in Grecia, intr-o familie de melomani, Vangelis a crescut cantand la pian si se spune ca a inceput sa cante la acest instrument la varsta de 4 ani si a dat primul concert la 6 ani. Ca adolescent, a devenit un popstar in tara sa natala impreuna cu o trupa numita Formyinx, insa a parasit tara dupa lovitura de stat din 1967. Indreptandu-se catre Anglia, a nimerit in mijlocul evenimentelor portestatare ale studentilor, din Franta anului 1968. In Paris a gasit tot un expatriat grec ca si el, Demis Russos, si au incropit o trupa numita Aphrodite's Child. Vangelis a ajuns in cele din urma in Anglia pe la inceputul anilor '70 si si-a implinit visul - realizarea unui "laborator" de sinteza a sunetelor in cartierul londonez Marble Arch. Acolo barbosul carliontat a creat coloane sonore pentru filme incepand de la "L'Apocalypse des Animaux" pana la prezentul "Missing", albume de studio ce infatiseaza electropoezia abstracta a "Beaubourg" si melodicitatea superba din "Heaven and Hell" (a carei parti au fost preluate si de serialul lui Carl Sagan, "Cosmos"). In prezent, Vangelis lucreaza la coloana sonora a filmului "Blade Runner", cel mai recent film al regizoului englez Ridley Scott, autorul thriller-ului "Alien".

Felicitari pentru Oscar si "La Multi Ani"! Cati ani impliniti?

Oh, 3000 de ani. Sunt un tanar de 3000 de ani.

Se pare ca ati facut de toate in domeniul afacerilor muzicale…

Pentru a putea face ce fac astazi, a trebuit sa ma ocup de multe afaceri cu muzica - sa castig suficienti bani pentru a-mi construi un studio de inregistrari si apoi sa fac ce-mi place mie. Ceea ce e mult mai sanatos, mai creativ decat sa treci prin toate clasamentele si pozitiile din topuri. Nu sunt impotriva acestora, insa nu e ce urmaresc. Am fost foarte norocos ca am avut parte de succes in perioada cu Formyinx - sa cant in fata a 10.000 de oameni ce se isterizau pe stadioane. A fost distractiv, insa nu ma interesa asta.

Cand ati trecut de la pian la claviaturi electronice?

Prima mea orga electronica a fost un Hammond. Insa atunci cand au aparut sintetizatoarele, am sarit imediat pe ele si mi-am creat mediul meu sintetizat. Am o colectie impresionanta. Nu stiu cit sau scrie muzica, insa interpretez la toate instrumentele, ori o fac cu o orchestra simfonica, inregistrand pe banda, dictand. E acelasi lucru de fapt. Orchestratia, compozitia - in scoala esti invatat despre aceste lucruri, insa ei nu te pot invata un lucru. Nu te pot invata creatia.

Sintetizatorul a deschis niste cai creative uimitoare.

Azi exista sintetizatoare ce necesita acelasi nivel tehnic pe care ti-l cere interpretarea la o vioara, un flaut sau orice altceva. Vreau sa spun ca sunt realmente instrumente. Poti face ce doresti cu ele; sunt la discretia fiintei umane. Nu mai exista scuze.

Sunteti la curent cu evolutia creatorilor pop la sintetizatoare - Human League, Kraftwerk si toti ceilalti?

E o intrebare delicata. Sa va spun un lucru: nu stiu daca e de vina comercialul sau muzicienii, insa pentru mine acest gen de muzica suna ca animalele moarte. Vezi o pasare frumoasa sau altceva - e fantastic, insa e moarta. Si e intr-adevar trist. E perfect, stilul e realmente uimitor, insa ceva lipseste.

Cu rezultatul extrem de popular al "Chariots of Fire", veti mai putea crea lucruri impresioniste ca "Beaubourg" pe viitor?

Da. Nu va puteti imagina ce am in studio. Vreau sa spun ca am o cantitate incredibila de material pe care nu-l pot comercializa pentru ca e imposibil sa scoti 10 albume pe an. Intotdeauna incerc sa scot pe piata ceva ce se potriveste cu cerintele casei de discuri, insa muzica mea nu se potriveste cu clasamentele. Eu nu apartin modei. Asa ca am alte benzi ce deocamdata nu pot fi scoase pe piata. Trebuie sa astepte 5 sau 10 ani.

Ati fost contactat pentru a-l inlocui pe Rick Wakeman in cadrul Yes?

Da. De fapt il intalnisem pe Jon Anderson la Paris si am devenit prieteni. M-a rugat daca nu vreau sa ma alatur trupei, insa nu am vrut lucrul asta. Nu prea sunt compatibil cu muzica lor.

Simtiti dorinta de a da concerte?

Da, insa exista intotdeauna acea situati anti-spontana in privinta concertelor. Trebuie sa planuiesti lucrurile dinainte; costurile sunt incredibile, enorme; la sfarsit esti extenuat - nu este scopul concertelor mele. Concertele nu sunt o masina de bani. Un concert e un moment pe care tu il imparti cu ceilalti, iar daca ei vor aplauda sau fluiera nu are importanta. E ca si o relatie amoroasa. Nu e ceva de genul: "A, da. Am sa dau totul din mine, trebuie sa-mi creez succes pentru ca turneul trebuie sa fie de succes, pentru ca trebuie savand albume". Toata mizeria asta. Dupa care devii parte a masinariei music-business-ului. Si apoi mori. Nu-mi place lucrul asta.