Index artisti straini
New Age
World/Traditional
Soundtrack
Electronic
Underground
Istorie/Genuri
Linkuri
Guestbook
Contact
[articole noi]
 21.09 new age(1)
Miscarea new age = muzica new age?
[tech info]
Cum sa concepi coperta unui CD?
CD-urile nu doar pentru muzica (DVD)
A doua fata a muzicii
Pirateria in Romania
Cum sa-ti promovezi muzica la radio
Demo-ul: cum sa iti lansezi muzica pe piata
[formular]
Pentru a ajuta la imbunatatirea site-lui, completati formularul urmator si puteti castiga in fiecare luna cate un cd. Apasati aici.



Cauta: Concurs!!! 5.03.2004
  Interviu Vangelis 1982 ..//home

"Pictura reprezinta un Poem fara Cuvinte, Poemul este o pictura facuta din Cuvinte. Muzica le reprezinta pe ambele." Vangelis Papathanasiou, 1982.

Recent, un articol american a sustinut ca ati studiat pianul pentru o vreme, contrar relatarilor potrivit carora ati fi un auto-didact. Care din cele doua e cea adevarata?

A doua. Am inceput foarte devreme, pe la vreo trei ani. Parintii m-au obligat sa ma duc la scoala de muzica, insa nu au reusit. A fost doar o incercare.

De ce v-ati impotrivit ideii de a frecventa o scoala de muzica?

Pentru ca am crezut dintotdeauna ca unele lucruri nu se pot pur si simplu invata si nu mi-a placut niciodata ideea de a deveni un computer sau un interpret ce canta la comanda piesele altora. Pentru mine, muzica era mult mai fundamentala si mai importanta decat ideea de a deveni muzician. Nu m-am simtit niciodata ca un muzician. Nici nu ma simt un muzician acum. Muzica e natura pentru mine. Nu e muzica pe care o inveti la scoala, nu e o slujba, lucruri care pentru mine frizeaza schizofrenia. Poti invata anumite lucruri in socala, insa cel mai bine e sa-ti dezvolti propria tehnica. Vrei sa-ti urmezi ideile, tot ceea ce e in sufletul tau.

Va puteti aduce aminte de primele idei muzicale din perioada copilariei?

As putea, insa e foarte greu de descris in cuvinte pentru ca orice am discuta in cadrul acestui interviu se va rezuma la doua tipuri de muzica. Una este cea naturala, iar cealalta este cea pe care o numesc eu sociala. Asta inseamna ca va trebui sa imparti fiinta umana in doua. Si vei avea existenta naturala, cu comportamentul natural fata de tot, inclusiv fata de muzica. Apoi vei avea existenta naturala, unde oamenii invata cum sa se comporte. In timp ce invat cum sa ma comport, invat si cum sa compun muzica conform conduitei mele sociale, devenind un interpret la vioara, la pian, la tot ce vreti. Construitesti o masina, iar apoi ii adaugi in memorie cum sa-l cante pe Mozart. In momentul de fata, muzica naturala este ceva complet diferit.

Deci daca cineva e instruit ca si pianist, de exemplu, aceasta instructie devine o bariera pe care orice pianist trebuie sa o treaca.

Nu neaparat. Chiar daca sunt pe deplin calificat pentru a canta la pian, nu cred ca inseamna neaparat ca pot face orice in fata unui sintetizator, pentru ca e vorba de un instrument nou care necesita o tehnica noua, un nou tip de dialog. Daca un pianist canta la sintetizator nu e pentru ca e pianist ci pentru ca asa a fost sa fie. Sintetizatorul e ca un fel de oglinda a lumii, e similar naturii.

Spuneti ca ar fi o greseala daca cineva ar face un efort prea mare in a merge la o scoala de muzica, ori de doar un punct de vedere?

Nu vreau sa spun nimic. Consider doar ca orice individ poate face tot ceea ce simte, insa cu o doza mare de intelegere - de intelegere TOTALA - a ceea ce face. Daca o face pentru a deveni celebru, nu e mare lucru. Muzica nu e o afacere pe care sa o faci pentru bani. Creatia nu inseamna celebritate.

Devine mai greu sa compui atunci cand devii faimos?

Lucrul asta provine doar din constientizare. Asta e tot. Cateodata nu reusesc nici eu, pentru ca sunt un om ca toti ceilalti, si traiesc in societate. Trec prin aceleasi probleme prin care trece toata lumea, asa ca grija mea este de a pastra un echilibru intre partea asta, a succesului si celebritatii, si cealalta a creativitatii, care e pura si nu are nimic de a face cu faima. Pentru mine, succesul e un vehicul ce-mi permite sa-mi pastrez locul asta, laboratorul meu, si sa-mi pot cumpara sintetizatoare. Nimeni nu-ti va da bani doar pentru asta. Trebuie sa reusesti tu cu mana ta.

Trebuie sa va simtiti bine sub aspectul financiar, in aceasta directie.

E o situatie fantastica, ca si cum ai calatorii intr-un loc fantastic. Daca mergi in India sau in China sau altundeva, pe unde nu a fost nimeni, ma vei suna pentru ca-mi esti prieten si-mi vei spune: "Hai cu mine data viitoare.". Vei vrea sa impartasesti ceea ce ai vazut. Vreau sa spun ca incerc sa impartasesc tot ceea ce fac cu ceilalti oameni. Ma impartasesc impreuna cu cele doua, trei milioane de oameni care-mi cumpara albumele. De aceea si tin concerte in fata publicului. Poate ca peste ani nu voi mai simti nevoia sa fac lucrul asta.

Gasiti vreo limitare in modalitatea de impartasire, folosind inregistrarile ca si un intermediar impersonal, decat interpretarile live?

Pai, sunt doua lucruri diferite. Ceea ce fac pe un disc e ceva complet spontan. E ca si cum as canta in fata ta acum. Asta este o inregistrare. Poti sa o repeti si de fiecare data cand o interpretezi o vezi si o simti diferit. Asta e puterea si frumusetea muzicii. Daca interpretezi fara sa inregistrezi, muzica va fi pierduta pentru totdeauna. E fantastic si asa, intr-un fel diferit, insa noi, ca si oameni, avem tendinta de a pastra lucrurile. Poate ca intr-o societate tehnologica diferita acest lucru ar fi fost gresit, insa noi il facem.

In rarele ocazii cand dati un spectacol , incercati sa amplificati legatura cu publicul prin tehnici multi-media?

Nu, nu. Urasc efectele vizuale. Niciodata nu am crezut ca muzica e un soi de divertisment. Nu e genul meu, iar concertele pentru mine nu reprezinta un mod de a-mi crea succesul. E o ocazie in care pot sa-mi impartasesc ideile si intrebarile personale.

Intorcandu-ne la primii ani, v-a influentat muzica greaca ecleziastica sau populara in evolutia dumneavoastra muzicala? In Ignacio se pot auzi pasaje ce amintesc de muzica corala bisericeasca ortodoxa.

Posibil. Muzica greceasca a reprezentat enorm pentru mine in copilarie. E foarte bogata in simplitatea ei, si asta a fost una din partile ei forte. Muzica traditionala e foarte importanta - nu doar cea greceasca. Pentru mine a fost cea greceasca pentru ca sunt grec, insa nu am considerat niciodata ca este cea mai buna muzica. E extrem de importanta si de plina de semnificatii, insa e doar o parte din toata muzica traditionala de pe intreg pamantul.

Si, spre deosebire de muzica sociala pe care o evitati, nu reprezinta un bun economic.

Muzica traditionala nu e NICIODATA afectata de economie. Singurul lucru ce o afecteaza e faptul ca e tratata ca o piesa de muzeu. Muzica traditionala e mult mai vie. Sa va dau un exemplu: acum doi ani am inregistrat un album de muzica greaca veche conceput oarecum contemporan, cu ajutorul sintetizatoarelor; actrita Irene Papas a fost vocalul de pe acest album ("Ode"). Istoriceste vorbind, nimeni nu mai incercase ceva asemanator inainte. Nimeni nu indraznise sa se atinga de materialul etnic existent in felul acela. Dimpotriva, toti l-au privit murind incetul cu incetul. Insa astazi, albumul asta e unul din cele mai de succes din lume. Toata lumea il iubeste, mai ales la tara, pentru ca pot auzi in el ceva adevarat. Lucrez la un alt album, pe muzica bizantina, cu coruri bisericesti din biserica ortodoxa greaca.

Toate astea sunt albume vocale. Dar nu a reprezentat pianul totusi primul dumneavoastra instrument?

Ba da, primul instrument pe care l-am gasit in casa. Plus toate lucrurile de bucatarie, sticlele si tigaile. Le foloseam pe post de percutie. Puneam apa in pahare si le faceam sa sune cam asa: BING, BING, BING (mormaie descendent). Cand aveam 4 ani, aveam la cadrul patului tuburi. Imi desfaceam patul in bucatele si incepeam sa suflu in acele tuburi pentru a scoate sunete ciudate.

Prin urmare, pianul a reprezentat ceva frumos pentru dumneavoastra…

Insa doar ca un singur instrument nu era indeajuns. Asa ca am pus cuie in pian, le-am impletit intre corzi, le loveam de corzi si scoteam sunete incredibile cu ele.

Ca si copil, ati facut muzica impreuna cu alti prieteni?

Nu, intotdeauna am cantat singur. Doar prin adolescenta am inceput sa cant si cu altii. Dealtminteri nu ascultam ce canta altii. Niciodata. In primul rand, in Grecia din acea perioada nu prea erau sanse sa gasesti discuri. Iar cand mi-am procurat prima orga Hammond, un B-3, nu stiam ce e. Era ceva complet nou pentru mine, asa ca am tratat-o fara sa stiu cum ar suna de prin alte auditii. L-am auzit pe Jimmy Smith si pe altii cantand la ea, dar dupa ce au imi procurasem una. Insa nu era ceea ce eu vroiam sa fac cu ea. Am tratat-o mai mult ca sintetizator decat ca o orga electronica. Am fost intotdeauna condus de sloganul "Gaseste posibilitatile sunetului". Poti canta jazz pe ea daca vrei, insa ce imi oferea orga Hammond era ceva mai mult decat un simplu spectru sonor univalent.

Ai incercat sa intervii in cadrul sunetului prin amplificare?

Toti foloseau un Leslie, insa mie nu mi-a placut niciodata. Am cuplat-o direct la sistemul P.A. cu efecte de ecouri si tot felul de chestii de astea.

Ati folosit si pedalier?

Cateodata. Am realizat lucrui incredibile cu orga Hammond. Nici nu-ti poti imagina. Am realizat niste efecte orchestrale minunate.

Cum ati realizat acele sunete? Interveneati in cadrul presetarilor?

Am schimbat cate ceva in interiorul montajului electronic, insa nu mare lucru. Cand interpretezi la un instrument, ceea ce iese in evidenta este modul in care canti. In ceea ce ma priveste, nu-mi doream sa devin un virtuoz si sa cant cat de repede posibil, sau sa cant o fraza foarte dificila de zece ori. Ceea ce conteaza este rezultatul final.

Datorita faptului ca multi agreaza partea de virtuozitate, v-a ingreunat procesul creativ.

Nu. Pentru mine, un instrument nu e un obiect la care sa interpretezi. E un obiect al creatiei. Vreau sa spun ca pot interpreta, chiar rapid daca vreau, insa nu e ceea ce urmaresc. Daca e nevoie, da, insa de cate ori e nevoie de lucrul asta? Nu dau concerte in fiecare zi.

Ca si creator sau compozitor, aveti regrete in privinta faptului ca nu puteti citi o partitura?

Nu, deloc. Nici nu simt nevoia. Partitura mea este banda magnetica. Scriu pe banda si nu pe hartie.

Deci nu aveti nici macar un sistem propriu de notatie.

Nu. Orchestratia apare in momentul interpretarii pentru ca mi-am dezvoltat o tehnica prin care pot canta la mai multe sintetizatoare in acelasi timp.

Considerati, cu toate astea, ca e important pentru compozitorii pe sintetizator sa-si elaboreze un sistem standard ce sa le permita sa-si comunice creatiile unii altora prin intermediul foilor de hartie?

Da, cred ca e foarte important. Cred ca in viitor vor exista orchestre si orchestre de sintetizatoare, iar pianul va fi inlocuit cu sintetizatorul. Daca ai nevoie de oameni care sa cante live si care sa poata repeta, atunci TREBUIE sa existe o cale. E foarte dificil pentru ca ai un fel personal in a compune. Felul in care Mozart, Handel sau Bach compuneau nu e acelasi cu modul in care compunem astazi. Aveau instrumente diferite si tehnici diferite. Cu toate astea, cred ca notarea standard va deveni o actualitate.

Modul de compunere s-a schimbat dramatic de cand ati inceput sa compuneti?

Nu, pentru ca atunci cand ai 4 ani e ceva diferit de momentul cand ai 20 de ani, insa ceea ce e fundamental nu se schimba niciodata. Am exact aceleasi nevoie pe care le aveam si la 4 ani. Cateodata imi ascult vechile inregistrari si desi nu e exact ceea ce fac acum, are aceeasi radacina. Cateodata nu-mi pot imagina cum am reusit sa creez o asemenea muzica din aproape nimic.

Cand incepeti sa compuneti, auziti muzica ca pe o tema abstracta, sau ca pe un anumit sunet?

Ca un sunet. I-as putea spune vioara, insa nu stiu nici eu ce e cu exactitate. E un sentiment straniu. Simti senzatia asta atunci cand incepi sa creezi. E ca si cand simti nevoia sa mergi la toaleta. Atuci doar apas pe "Record" si totul se intampla. Nu stiu ce se intampla. Nu VREAU sa stiu ce se intampla. Nu INCERC sa stiu ce se intampla. E ca si cum te-ai da cu bicicleta. Daca te gandesti :"Cum de reusesc sa merg cu ea?" vei pica. Daca incerci sa stii cum respiri, te ineci. Insa cand abordezi lucrurile dramatic totul se intampla chiar asa.

Incepeti sesiunea de inregistrari cu un anumit instrument?

Depinde. In fiecare zi e altfel.

Cantati si fara sa va inregistrati?

De multe ori. Sunt unele lucruri care nu merita inregistrate. Alteori, cand anumite fraze ies bine dar nu sunt inregistrate, vor fi pierdute. Si ce daca? De fapt ele nu sunt pierdute. Noi CREDEM ca ele sunt pierdute pentru ca nu le mai putem auzi, insa ele sunt acolo tot timpul.

Care a fost primul dumneavoastra sintetizator?

Era un Korg, destul de mic si foarte ieftin. Destul de dragut, umil. Un instrument simplu. Am facut multe cu el. Insa prima oara cand am auzit sintetizatoare am fost foarte dezamagit. Nu mi-au placut niciodata acele sunete OUiiiii-Ouiiiiii. Era un sunet ieftin, banal si neinteresant. Atunci cand am vazut poza acelui masiv Moog, sau ce era, am zis: "Dumnezeule, asta era?" Motivul pentru care suna asa de rau era modul in care era utlizat.

Observ ca nu prea exista sintetizatoare modulare in studioul dumneavoastra.

Nu mi-a placut niciodata faptul ca trebuie sa ai toata aparatura aia pe care trebuie sa o conectezi la nu stiu cate aparate. Era pierdere de vreme sa tot programezi la ea. Mai tarziu, pe la inceputul anilor '70, am inceput sa am instrumente ce puteau interpreta imediat - sintetizatoare simple, insa destul de dragute.

Ati simtit de la inceput libertatea ce v-o ofereau sintetizatoarele?

Era o libertate diferita. Nu am condamnat niciodata instrumentele conventionale. Si ele sunt minunate. Vor exista pentru totdeauna, si reprezinta ceea ce reprezinta. Insa sunt ceea ce sunt deasemeni. Nu ma pot imagina folosind doar un singur instrument. E imposibil.

Cum credeti ca e folosit sintetizatorul in muzica zilelor noastre (1982)?

(Suspina) Vezi tu, nu sunt aici ca sa discut sau sa critic alti oameni. Singura intrebare pe care mi-o pun este :"De ce o fac? De ce lumea foloseste sintetizatoarele?" O fac pentru ca au nevoie de celebritate si pentru a fi la moda. Dar asta nu te duce prea departe. Insa daca o faci pentru ca nu poti trai fara ea, atunci e altceva.

Ce spuneti de reactiile publicului la muzica electronica? Chariots of Fire a oferit atata bucurie unor oameni care nu si-ar fi imaginat ca ar putea asculta vreodata o muzica de genul asta.

De multe ori am auzit oameni ce se uitau la o pictura sau la ceva ce semana cu o floare si spuneau: "Oh, e atat de minunata. Parca e reala." Iar atunci cand vad o floare adevarata, spun: "E atat de minunata ca parca e ireala." Ambele situatii sunt absurde. Si intr-una si intr-alalta contin ceva foarte intelectual de a accepta muzica. In muzica, nu e pentru ca e un sintetizator sau nu. Imi place sau nu, asta e problema.

E adevarat, insa exista multi oameni ce au inchis usa muzicii electronice pentru ca e cantata pe sintetizatoare.

E o nefericire din partea lor, dar nu e problema mea. Nu pot face nimic in privinta asta. E o problema psihologica pentru indivizii ce trebuie sa accepte si alte genuri de lucruri in societate. Eu nu mai am ce face.

Dar, ca si artist, nu va simtiti responsabil sa incercati sa comunicati cu acesti oameni?

Nu. Singura responsabilitate pe care eu o simt, e cea care ma priveste personal din cauza popularitatii mele. Trebuie sa ma intreb de ce mi-e muzica atat de populara? Am facut ceva gresit? Cred ca e posibil ca oameni cu o popularitate mare sa ofere ceva din ei, ceea ce le-ar putea fi fatal.

De ce credeti ca tema din Chariots of Fire e atat de populara? Suna diferit de ceea ce ati mai creat de-a lungul timpului?

Nu, deloc. E exact acelasi lucru. Nu e vreo diferenta. Nu am facut-o pentru succes. E doar o alta piesa muzicala pe care am facut-o.

Ati studiat montajul filmului inainte de a concepte coloana sonora?

Da.

Deci ei au spus, "Avem nevoie de 30 de secunde de muzica aici…"

Insa nu am compus muzica doar pentru 30 de secunde. Am facut-o ca si total. Am incercat sa ma trasnpun in film. Am incercat sa devin contemporan cu actiunea filmului (Anglia si Franta anilor '20). N-am vrut sa sune ca o muzica din acea perioada, insa nici n-am vrut sa sune ca o muzica contemporana. Asta a si reprezentat dificultatea filmului.

Asta a facut ca acest proiect sa fie diferit fata de celelalte?

Da, mai ales pentru ca trebuie sa lucrez cu ceva specific, cu un film. LIPSA

Insa procesul de creatie e acelasi?

Da, ma uit la film si compun. In mod normal , atunci cand nu lucrez pentru coloane sonore sunt foarte spontan. Nu lucrez cu obiecte specifice. Totul se rezuma la moment si la natura. Asta e tot.

Cu toate astea, albumele dumneavoastra au o inchegare tematica. De exemplu, cum ati venit cu ideea pentru Albedo 0.39? Titlul indica, fireste, capacitatea de reflectie a luminii de pe Pamant.

Dupa cum am mai spus, natura si spatiul sunt intotdeauna importante pentru mine, desi incerc sa evit folosirea unor cuvinte ca "spatiu" pentru ca sunt destul de uzate si de la moda. Moda e ceva ce tine de lumea sociala. Vine si pleaca, insa spatiul si toate acele adevaruri vor ramane intotdeauna. Chiar daca scoti afara albedo si pui un alt nume, nu schimba mare lucru. In acea perioada eram sub febra momentului. Si acum sunt, insa in ziua cand am inceput sa lucrez ma aflam deja, sa zicem, intr-un soi de situatie ce ma inspira. Insa nu inregistrez niciodata pentru a face un album. Inregistrez pentru ca inregistrez, si din ce obtin ma hotarasc ce sa scot pe piata. Nu e ceva de genul: "Acum am so scot un album si cand il definitivez voi continua cu un al doilea album." Chiar daca voi inceta sa mai scot albume, nu voi inceta sa compun.

Compuneti mai usor daca aveti ceva anume in minte - o imagine, o poveste?

Nu, nu. Cand compun nu am nici o imagine in preajma. Fara chestii vizuale.

Dar ati mai compus coloane sonore inainte.

Da, am lucrat pentru televiziune, lucruri de genul asta.

Si nu v-au cerut sa lucrati asupra imaginilor vizuale?

Da, dar nu atat de specific ca si in Chariots of Fire?

Prin ce difera procesul creativ atunci cand lucrati impreuna cu Jon Anderson?

E ca si discutia pe care noi doi o avem acum. Stam, incep sa interpretez ceva, el incepe sa cante. Poate ca 80% din pasajele cu claviaturi si versurile lui Jon au fost facute in timp ce inregistram. Facem o mica caseta, el o ia cu el si-I mai adauga niste versuri, apoi le montam impreuna. Poate ca mai adaug si eu ceva daca e nevoie, si asta e tot.

De ce Jon Anderson e singurul cantaret cu care ati lucrat in ultimii 10 ani, in afara de Irene Papas?

Nu stiu. Asa a fost sa fie. In parte pentru ca suntem prieteni. N-am spus niciodata, "Hai sa facem un album impreuna." S-a intamplat sa fie asa intr-o amiaza, cand a trecut pe la mine. Ne-a luat o dupamiaza si doar o banda de magnetofon pentru a concepe primul album. A doua zi am ascultat ce am facut. Era destul amuzant si ne-am distrat, desi nici nu ne gandiseram sa-l mai si producem. Insa multi prieteni si cunoscuti care l-au ascultat ne-au spus: "O, haide acuma! Trebuie sa faceti un album impreuna!" asa ca ne-am hotarat sa-l facem. Asa a aparut Short Stories. Datorita succesului sau am mai facut The Friends of Mister Cairo si inca unul care nu a iesit inca pe piata.

Dat fiind ca sunteti un admirator al vocii lui Jon Anderson, de ce nu v-ati alaturat trupei YES atunci cand ei v-au chemat sa-l inlocuiti pe Rick Wakeman?

Niciodata nu-am prea apreciat trupa asta. Nu m-am simtit compatibil cu ei. Yes au fost destul de buni pe vremuri, dar niciodata n-am considerat ca muzica lor se potriveste cu ceea ce gandeam eu. Nu stiu. Pentru mine Yes a reprezentat un soi de peticeala. Au facut si lucruri interesante si au avut o cariera prodigioasa, insa niciodata nu m-am simtit o parte a grupului.

In lucrarile dumneavoastra, cu Jon Anderson - de fapt, in majoritatea lucrarilor dumneavoastra - creati un sound foarte orchestral cu ajutorul sintetizatoarelor. Incercati in mod constient sa redati sunetul unor instrumente familiare?

Nu incerc sa imit. Ce e un horn sau un trombon? E un instrument sau o masina ce e facut pentru a produce un anumit lungime de unda cu anumite armonii la anumite nivele. Acest sunet poate fi produs prin suflarea intr-un instrument, frecarea altuia, sau prin electronica. In fiecare caz vorbim de zone similare ale sunetului. Toate sunt sunete ce exista in natura. Nu inventam noi sunete. Sunetul trombonului exista in natura si pentru a-l captura din natura trebuie doar sa inventam trombonul. Pentru a shimba sau a prelungi sunetul folosim sintetizatoare. Insa chiar si atunci cand instrumentele sunt diferite, tot vorbim de aceeasi zona sonora, aceeasi familie. Le poti distorsiona sau poti face ce vrei cu ele, insa vorbim de aceeasi lege, prima lege a sistemului nostru acustic.

Cu toate astea aveti capacitatea de a produce noi sunete ce nu pot fi auzite in natura.

Da, pentru ca am trecut de vechile bariere. Atunci cand sufli intr-un trombon, ai o problema de respiratie. Plamanii tai produc doar atata aer si presiune, incat totul e mecanic. Chiar si cu zece degete esti limitat la o anumita viteza, pentru ca posezi un schelet cu muschi in jurul sau ce-ti permite sa treci de la A la B, insa nu si la C. Cu un sintetizator, poti trece la C, si asta nu ar trebui sa se intample. Creierul tau, inima ta, sentimentele tale, toate astea sunt instrumente diferite, prin urmare sintetizatoarele pot depasi limite mecanice si se pot adanci in posibilitatile umane. Nu exista limite in cadrul sintetizatorului. Limitarea rezida in creierul uman. Si pana ce nu ajungem sa ne dam seama ce se afla dincolo de creier, mai avem inca de mers.

Mai exact, cum creati acele sunete de corzi aproape reale? Aveti un instrument preferat pentru asta?

Nu, o fac prin mijloace diferite. Depinde de frazare, de cheie, de starea in care ma aflu. Pentru sunetele de coarde oamenii tind sa cumpere sintetizatoare ce imita coardele, insa uita intotdeauna faptul ca un sunet de coarde nu e doar masina ci si felul in care INTERPRETEZI la instrument. Pentru a face ca un sunet de coarde sa para cat mai real, felul in care canti trebuie sa se apropie de cel ce interpreteaza la un asemenea instrument. Nu poti canta ca un pianist sau ca un baterist. Pentru a crea sunetul unei orchestre simfonice, incerc sa fiu fiecare muzician din orchestra. Apoi trebuie sa aranjez totul in asa fel incat sa fie echivalent cu orchestratia simfonica. Cand fac ceva diferit pe aceleasi sintetizatoare, culorile pe care le ingemanez nu mai sunt compatibile.

Ati lucrat vreodata cu Mellotron-uri sau benzi pre-inregistrate?

Nu mi-au placut niciodata Mellotron-urile. Nu sunt niciodata folosite ca lumea. E o idee extrem de ingeniuoasa, dar insuficienta.

Albumul dumneavoastra, China, suna de parca ati fi studiat instrumentele chinezesti ca si modele pentru ceea ce programaserati.

N-am studiat niciodata muzica chineza. Multi mi-au spus asta, insa n-am fost niciodata in China si nu am vreun album de muzica chineza acasa. Pot invata mai usor doar uitandu-ma in ochii unui chinez. Niciodata n-am pretins ca pot canta ca un muzician chinez.

Pasajul solo din "The Long March" din acelasi album, creaza impresia unui instrument cu coarde foarte real.

Cred ca l-am realizat cu un CS-80. Am folosit tipul asta de sintetizator mult pe acel album.

Dar pasajul de vioara din "The Plum Blossom"?

Aceea a fost chiar o vioara, interpretata de un prieten de-al meu.

Ati folosit sunete ca de orga liturgica in intro-ul de la "Nucleogenesis" din Albedo 0.39.

Da. Era defapt un sintetizator foarte mic. Nici nu-mi mai amintesc marca, si cred ca nici nu-l mai am. Era ca o jucarie de copii. Inca odata, e modul in care interpretezi, cand si cum interpretezi, asta e important in actul crearii unui anumit efect. Cateodata cu instrumente foarte ieftine poti produce lucruri incredibile.

Dar nu vreti sa intrati in detalii ce instrument folositi si cum il folositi pentru a obtine anumite efecte?

Problema este ca nu stiu ce se intampla! Simt oameni ce stiu exact ce fac; programeaza asta, se gandesc la asta si asa mai departe. In cazul meu, lucrul acesta doar se intampla.

Poate ca ne puteti spune cate ceva despre sursele externe ale sunetelor pe care le produceti. Ati folosit robotul telefonic, pasaje ciudate de percutie; care e cea mai ciudata inregistrare pe care ati folosit-o?

N-as spune ciudata cat rara. A fost cea provenita de la NASA, cand un astronaut se plimba pe luna. E pe Albedo.

Dintre toate instrumentele dumneavoastra, ce instrument preferati?

E o intrebare interesanta. Am folosit extrem de multe sintetizatoare. Degetele mele pot interpreta oricare din ele si in decurs de cinci minute pot sa ajustez nevoile oricarui sintetizator. Fiecare instrument are o natura a sa. Felul in care le utilizez este cel al dialogului, al relatei amoroase. Cu cat incerci sa-I intelegi comportamentul, cu atat vei obtine raspunsul de care ai nevoie.

Ateti un pian Steinway, lung de 4 metri. E singurul pian pe care l-ati folosit la inregistrari de-a lungul anilor?

Nu. Am facut o multime de lucrui cu pianul asta, insa am lucrat si cun Bosendorfer Imperial, care poate fi chiar mai bun.

In ce fel?

In toate felurile. E mult mai sensibil ca raspuns la diferitele dinamici, dispozitii sufletesti si caracteristici ale interpretari. E curata perfectiune instrumentul acela. Un pian e un instrument extrem de dificil. Pentru a pune sentiment in cadrul ueni piese pentru pian, trebuie sa trisezi putin, pentru ca pianul e foarte stabil. Nu poti crea un sound al tau, ca si la sintetizator; sunetul e acolo asa ca pianurile cele bune trebuie sa fie delicate. Cele mai mici diferente in cadrul tusei pot produce o caracterisitca diferita, si asta iti confera aspectul interesant al unei piese. E ceea ce numim interpretare.

Iar pianul reprezinta instrumentul cu claviatura ultim, atata vreme cat claviatura joaca un rol important in crearea nuantelor tonului decat o fac la alte instrumente.

Pianul reprezinta fireste un instrument cu claviaturi dificil pentru ca e foarte rigid, insa cred ca cea mai compexa tehnica e cea de "tusa"-"feed-back", existenta in cadrul sintetizatoarelor CS-80, unde diferitele apasari ale clapei pot avea un mare efect.

Ce parere aveti in legatura cu pedalele de la pian?

Pedala este respiratia pianului. Daca uiti de pedala, pianul va incepe sa o ia razna. O fractiune inseamna enorm. E fundamentala, poate cel mai important lucru. Folosesc constant toate cele trei pedale.

Interveniti in sunetul pianului atunci cand inregistrati?

Cateodata, insa atunci cand folosesi pianul el ramane un pian. Imi amintesc ca la sfarsitul anilor '60, cand inca nu aveam nici un sintetizator, obisnuiam sa cant la pian cu tot felul de accesorii - toate efectele de pian pe care ti le poti imagina. Acum nu mai are importanta, pentru ca facem aceste lucruri instr-un fel diferit.

Aveti vreun fel preferat de a folosi pianul?

Nu. Il folosesc atat cat sa sune bine. Nu are importanta daca microfonul se afla in cealalta parte a camerei.

traducere Cristi Muresan
.:home .:artisti romani .:interviuri .:discografii .:cdreview
© Copyright www.electrosound.ro 2002