| Index artisti straini |
| New Age |
| World/Traditional |
| Soundtrack |
| Electronic |
| Underground |
| Istorie/Genuri |
| Linkuri |
| Guestbook |
| Contact |
|
John: Mai exista lucruri ce au
ramas de pe vremea anilor '70, lucruri pe care le acceptati
din punct de vedere muzical?
Edgar: Motivul pentru care facem muzica va fi intotdeauna
acelasi, indiferent de cat ai lucrat in lumea asta. Singurul
lucru care se schimba sunt conditiile de lucru. Cu tehnologia
de astazi si cu experienta multor ani de compozitie, a
devenit mai interesant sa ne continuam ideile de atunci.
Totul e mai direct, iar astazi ai posibilitatea sa traduci
ideile pe care cineva le are in minte si sa le redai exact
cum ai vrut. Asta era destul de complicat si deseori frustrant
in ceea ce priveste vechea tehnologie. Daca asculti cu
atentie, inca mai descoperi micile inovatii stilistice
in ritmurile si armoniile caracteristice stilului Tangerine
Dream de acum 25 de ani.
John: La inceputul anilor '70
ati incetat sa mai folositi instrumente conventionale
si ati inceput sa lucrati numai pe sintetizatoare. Ati
regretat vreodata aceasta decizie?
Edgar: Nu, niciodata, pentru ca o dezvoltare ulterioara
in privinta sintetizatoarelor n-ar fi fost niciodata posibila
fara aceasta consistenta. In 1971, cand am avut primul
concert doar cu sintetizatoare, nimeni nu mai vazuse o
asemenea aranjare scenica. A revolutionat intreaga industrie
muzicala, iar rezultatul a fost ca am initiat o imensa
industrie de-a lungul a 20 de ani. Bineinteles, nu totul
era pozitiv, insa sintetizatoarele erau singurul mod de
a ne urmari directiile in compozitie si interpretare muzicala.
John: Exista vreo legatura intre
Tangerine Dream si termenul "German rock music"?
Edgar: Nu - German rock music a fost ceva legat de texte
in limba germana. Tangerine Dream nu a conceput vreodata
versuri in limba germana. Pe langa asta, sitlistica Tangerine
Dream nu prea are mult in comun cu muzica pop germana,
ele evoluand autonom in legatura cu instrumentele pe care
le-au folosit, mai ales cu sequencerele.
John: A existat o muzica asemanatoare
Tangerine Dream, din Anglia sau USA, spre exemplu?
Edgar: Nu, pentru ca instrumentele pe care TD compunea
nu existau atunci. TD reprezinta de iure si de facto cei
care au demarat acest concept muzical, desi multi care
ne-au plagiat nu vor sa recunoasca asta.
John: Cand ati inceput sa folositi
sequencerele pentru prima data, cum sunt cele ce au aparut
ulterior pe Phaedra sau Rubycon?
Edgar: Pot raspunde foarte exact. Pe langa chitara, am
mai foloit chitara bass impreuna cu cei de la The Ones
in 1966. Pe atunci aveam acele ciudeate efecte de reverberatii
si ecouri ele companiei germane Echolette. Am cantat deseori
la bass cu ajutorul acestui efect si puteam crea un efect
de sequencer dubland efectul de ecou/intarziere a notelor
bass-ului. Chiar si atunci, vizam sa am un aparat care
sa poata fi programat si care sa poata produce note cu
diferite lungimi si modulatii. Si ne-a luat alti sapte
ani pentru ca acest vis sa devina realitate. Exista un
pasaj ce aduce a acestei idei originale cu chitara bas
din 1966 can se pot auzi doua minute pe prima parte a
Phaedra. Probabil s-a si putut observa.
John: Ai castigat ceva de pe urma
acestor 20 de ani de pionierat, care au rasturnat indrustria
muzicala, mai ales cea japoneza, care reprezinta cei mai
mari producatori de asemenea sintetizatoare si sequencere?
Edgar: Korg a fost singura companie japoneza care a rectionat
pozitiv, furnizandu-ne echipament - toate celelalte companii
fiind oarecum retrase. Trebuie sa stiti ca legile copyright-ului,
asa cum le stimp noi in Europa si America nu exista in
Japonia. In multe privinte am fost socati de filosofie
scrupuloasa a marilor producatori - nu mai avea de-a face
cu spiritualitatea si mandria Japonezilor. Afacerile nu
mai implica demnitate. Si asta v-o spune cineva care a
iubit dintotdeauna Japonia si vechea lor cultura.
John: Au existat intotdeauna jurnalisti
care sustineau ca nu puteti face muzica fara sintetizatoare?
Edgar: E o aberatie. Sintetizatoarele au un spectru al
frecventelor ce evolueaza deasupra si sub marja noarmala
a instrumentelor acustice. In plus, daca un muzician a
invatat sa lucreze cu sintetizatorul, e capabil de schimbari
rapide a parametrilor sunetului si sa descopere noi posibilitati.
De aceea folosim acest echipament. Insa acest lucru e
valabil numai daca esti familiarizat cu limbajul muzical.
TD nu sunt diletanti care nu stiu decat sa intoarca de
butoane - e o idee stupida a jurnalistilor. Suntem muzicieni
cu experienta, la pian sau la chitara acustica.
John: Se poate spune ca muzica s-a schimbat mult odata
cu dezvoltarea instrumentelor electronice?
Edgar: Instrumentele sunt mai usor de folosit astazi.
Prin urmare procesul de compunere a devenit mai rapid.
Ideile pot fi realizate mult mai rapid si mai direct.
Fireste, poti veni cu idei noi in felul cum poate suna
muzica in spatiu, daca echipamentele iti ofera posibilitatile
necesare. Pe de alta parte, compozitiile - analoage, ca
si compozitorul - ar trebui sa aiba o identitate fara
greseala, iar aceasta nu are de-a face cu dezvoltarea
tehnologica. La fel cum o masina pe care o conduci nu
reflecta faptul ca esti un sofer bun sau prost.
John: Va deveni techno-ul, ambient-ul
muzica noua si moderna a anilor '90?
Edgar: Se va intampla acelasi lucru ce se intampla intotdeauna
cu lucrurile la moda. Probabil ca va insemna o noua descoperire
pentru un functionar, un student sau vreun strengar de
cartier ce-si misca bratele si picioarele la aproape 169bpm.
Cu timpul devenim foarte conservatori, pentru in doi ani
vom avea genuri de muzica complet diferite. Cei din zona
techno vor fi ignorati. Personal, nu-mi place aceasta
tendinta muzicala uniforma si acest instinct de turma
in privinta muzicii. Un consumator poate fi un individualist
- poate exista creativitate in rutina de fiecare zi.
John: In ce categorie ai introduce
muzica TD?
Edgar: Categoriile tind sa fie mici, stramte si limitate.
Muzica TD nu are nimic in compun cu astea. Nici unul din
muzica noastra nu coreleaza cu vreo categorie. Din aceasta
cauza muzica noastra nu prea intra in vreo categorie -
spre marea disperarea a jurnalistilor, care nu prididesc
in a scorni noi si noi categorii, care defapt nu descriu
caracterul muzicii. Traim intr-o perioada, unde totul
e damnat sa fie uniformizat, standardizat de catre mase.
Insa adevarata creativitate nu urmeaza standardele si
structurile, ea e complet individuala. Sunt adevarate
lucrari atemporale - indiferent ca sunt operele unor pictori,
scriitori, muzicieni etc. - si pot fi recunoscute dupa
un soi de solitudine ce insoteste caracterul unic al conceperii
lor.
John: Vi s-a intamplat sa va plictisiti
compunand - dupa ce ati facut aceasta meserie de peste
25 de ani?
Edgar: Exista si momente de frustrare, cand nu esti in
stare sa traduci ideile mentale in idei muzicale. Insa
asta nu are nici o legatura cu plictiseala. In privinta
muzicii, e aproape imposibil sa te plictisesti - poate
ca exista compozitori netalentati ce concep muzica in
vreun fel plictisitor.
John: Fiul tau are 24 de ani si
lucreaza cu TD de trei ani. E in stare sa se plieze pe
aceasta muzica?
Edgar: Jerome nu a fost niciodata foarte incantat de lucrarile
TD mai vechi: Alpha Centauri, Zeit, Atem, etc. Nici nu
cred ca a reusit sa asctulte vreunul pana la capat. Insa
a inteles foarte devreme ca nu devii un artist pentru
a deveni celebru si pentru a scoate bani repede. Faptul
ca amandoi suntem astazi pe aceeasi lungime de unda e
un lucru pozitiv si foarte rar. Din punct de vedere muzical,
nu e, fireste, o relatie tata/fiu, insa ne respectam reciproc.
Si fara vreo conceptie legata de familie, cred ca Jerome
e intr-adevar inzestrat cu talent - iar tatal lui nu trebuie
sa fie stresat in privinta asta.
John: Jerome canta la mai multe
instrumente - care e cel mai important pentru TD?
Edgar: Primul lucru pe care Jerome la primit cand a implinit
14 ani, a fost o baterie si a devenit chiar un bun baterist.
Mai tarziu a putut sa-si transfere tehnica de percutie
pe computer si scoate aranjamete de percutie foarte bune.
Interpretarea lui la chitara poate fi buna, insa ii lipseste
antrenamentul, lucru care ma intristeaza. Claviaturile
sunt principalul sau instrument pentru compunere si aranjamente.
E cel mai important sprijin pe care mi-l ofera pe moment.
Si dat fiind ca e un obsedat de computere, vine uneori
cu idei absolut noi pe care nu le veti gasi in nici o
carte de teorie muzicala.
John: Intotdeauna lucrerzi cu
alti membri ai trupei, fie ca e un album de studio sau
un concert. Mai poti fi sigur de continuitatea muzicala?
Edgar: Oricine ne-a ascultat muzica ar spune cu siguranta
"Da". Fiecare productie si fiecare turneu creaza
noi probleme. Capacitatile unui muzician de studio pot
fi de mare importanta pentru o productie de studio. Peste
un an, Jerome si cu mine putem aborda o noua si complet
diferita directie. Imaginati-va un membru al trupei trebuind
sa urmeze aceleasi directii - fie mentale sau tehnice;
nu va functiona niciodata asa. Prin urmare, continuam
sa alegem oameni ce au colaborat la diferite productii.
Pur si simplu avem nevoie de aceasta libertate.
John: Ce directii se vor adopta
odata cu incheierea acestui secol? Vom avea parte de o
"renastere" a emotiilor ori poate tehnologia
muzicala va domina viitorul?
Edgar: Muzica va avea o semnificatie doar pentru noi,
oamenii, atunci cand actioneaza ca un mobil ce schimba
sau altereaza conceptia noastra despre lume. Daca constiinta
noastra nu e stimulata de sunete, atunci muzica a degenerat
in sunete de hambar. La granita mileniului trei vom avea
parte de miscari foarte puternice in amblele directii.
O parte a muzicienilor si a ascultatorilor se vor concentra
pe o noua constientizare si pe noi sunete (nu importa
daca acestea sunt electronice sau acustice). Cealalta
categorie de muzicieni si de ascultatori vor continua
sa asculte aceasta muzica de hambar, sperand la un paradis
al distractiilor mic-burgheze.
John: Iti multumesc pentru acest interviu.
traducere Cristi Muresan dupa John
Fulham
|
|
