Index artisti straini
New Age
World/Traditional
Soundtrack
Electronic
Underground
Istorie/Genuri
Linkuri
Guestbook
Contact
[articole noi]
 21.09 new age(1)
Miscarea new age = muzica new age?
[tech info]
Cum sa concepi coperta unui CD?
CD-urile nu doar pentru muzica (DVD)
A doua fata a muzicii
Pirateria in Romania
Cum sa-ti promovezi muzica la radio
Demo-ul: cum sa iti lansezi muzica pe piata
[formular]
Pentru a ajuta la imbunatatirea site-lui, completati formularul urmator si puteti castiga in fiecare luna cate un cd. Apasati aici.



Cauta: Concurs!!! 5.03.2004
  Interviu Klaus Schultze ..//home

Mostenirea lui Schulze, cariera si influenta nu mai au nevoie de introducere pentru cei care ii cunosc cele peste 130 de albume, asta daca nu cumva ati fost eventual deprimati timp de cateva decenii. Acum aprox. treizeci de ani, Schulze era unul din primii membri al trupelor Tangerine Dream, Cosmic Jokers sau Ashra Tempel, toate cuprinzand o triada de pionieri ce au reprezentat asa-zisa miscare "teutonica". Trupele amintite, in care Schulze a reprezentat o piatra de hotar, au contribuit la crearea si definirea stilului electronic, mai ales prin rock-ul progresiv sau constructia simfonica, batatorind drumul pentru majoritatea muzicilor electronice ascultate astazi, inclusiv multe subgenuri ce au fost popularizate atat de comunitatea pop cat si de cea underground din ultimii 15 ani (synth-pop, ambient, techno, etc.). Opera lui Schulze a culminat cu recenta masiva colectie de 10 CD-uri, Silver Edition. In timp ce directiile muzicale pe care le-a adoptat au fost criticate de-a lungul timpului, el continua, trecand in zone la fel de ciudate cum este opera, trance'n'dance si reinterpretari clasice. Progres sau nu, Schulze nu isi cauta un loc sub soare - indiferent de tendinte, nu importa daca intra sau nu intr-un curent muzical. In mod ironic, e acum din nou sub lumina reflectoarelor si multi au inceput sa-i reasculte muzica, reexaminand evolutia ei sau pur si simplu bucurandu-se de sunetele ce provin de acolo.

Cu ce te-ai mai ocupat in ultima vreme?

Mi-am terminat o opera si un soundtrack, iar intre timp m-am ocupat cu promovarea in turneu a colectiei Essential. Am fost la un targ de instrumente muzicale, sa vad ultimele noutati. Deocamdata nu am creat nimic pe plan muzical, insa din cand in cand mai lucrez la cate o coloana sonora, una dintre ele se numeste Flautul Fermecat (The Magic Flute). E un fel de basm. Trebuie sa reiau cateva pasaje din Mozart si sa le combin cu ale mele, deci va fi o mixtura de muzica clasica si ceea ce compun eu.

Muzica ta are legaturi structurale cu cea clasica, asa ca ma gandesc ca era probabil un lucru pe care il planuiai de multa vreme.

Da. As face acelasi lucru cu compozitiile mele, insa n-as vrea sa stric geniul lui Mozart. Incerc sa ma apropii cat mai mult de compozitiile lui. Insa in general ai dreptate. Conceperea muzicii mele este "clasica" datorita lungimii pieselor si a felului in care evolueaza. Insa, pe de cealalta parte nu ma simt limitat de structura clasica a unei simfonii. Opera pe care am compus-o, de pilda, nu e o opera in sensul clasic, este muzica electronica pura. Vocile sunt reale, nu sunt alcatuite artificial, insa ingemanarea lor nu are nimic un comun cu opera; e un amestec intre muzica electronica si muzica vocala. Ea apare pe piata ca dublu CD pentru ca are 110 minute.

Hai sa discutam despre Silver Edition. Care au fost motivele pentru scoaterea pe piata a acestei masive colectii?

Nu m-am gandit neaparat la o "editie de argint". Facusem niste niste muzica pentru filme de cinema si televiziune si mai aveam compuse si altele. Toate aceste benzi steteau si asteptau ca ceva sa se intample si cu ele, cand Klaus D. Mueller a venit cu ideea sa facem acest set masiv. El se gandea la un set de 5 CD-uri, insa am zis nu: daca vrei neaparat sa facem ceva, atunci hai sa-l facem de 10 CD-uri. Am ales inregistrarile de studio si piese mai vechi, iar Mueller a ales concertele pentru ca avea benzile analoage acasa la el. Bineinteles, o casa normala de discuri ar privi un demers de acest gen ca sinucigas, asa ca am decis sa fie produs de o casa particulara, condusa de prietenul nostru Bernd Kistenmacher, pentru ca nu vroiam sa implicam o casa de discuri doar pentru un asemenea demers. Bernd a fost de acord, folosindu-si casa de discuri pentru a transmite aceasta colectie fanilor.

Vrei ca aceasta muzica sa fie auzita si ascultata sau exista si lucrui pe care nu doresti sa le faci publice?

Din punctul meu de vedere, daca dau drumul pe piata la un album asta inseamna ca e un lucru care merita facut. Nu-l privesc ca pe ceva ce nu-mi mai foloseste si pe care il arunc doar pe piata. Nu conteaza de ce fac muzica - intotdeauna investesc totul in ea.

In ciuda vastei tale discografii, se pare ca nu prea esti cunoscut inca in Statele Unite. Au incercat cei de la Virgin sa te alature peisajului ambient/trance de acolo prin aceasta colectie Essential.

Cred ca asta e motivul. Stilul trance, dance si ambient din Franta si Germania au devenit dintr-o data foarte populare, iar oamenii spuneau ca ideile si materialele originale veneau de la Klaus Schulze, Tangerine Dream, Kraftwerk sau altele. Asa ca au spus, hai sa facem Essential pentru a arata originile acestora. Insa ideea compilatiei mi-a apartinut in intregime. Aveam libertate totala, spre deosebire de 2001, unde au facut din ea o singura piesa. Pentru Essential am cautat schimbarile ce aparusera in muzica mea; nu sunt doar cele mai bune piese. Vroiam sa arat punctul de difuziune de la Irrlicht la folosirea sequencerului in Picture Music, pas cu pas pana pentru a arata modul de schimbare al muzicii. Exista pasi logici, de la Dig It la Audentity si pana la Dome Event unde a aparut noua tehnologie. Astea sunt pietre de hotar in ultimii 21 de ani.

Care crezi ca au fost marile puncte de plecare in muzica ta?

Sunt atat de multe, incat e greu sa le tin minte pe toate (rade).

Oricum, multi considera Picture Music, altii X…

La inceput, odata cu Irrlicht, ma cam saturasem sa fiu baterist, asa ca nu exista ritmica, pentru ca nu mai suportam sa aud ritmuri. Apoi, odata cu Totem din (Picture Music), au reaparut si ritmurile, nu ca tobe si ca sequencer. Wahnfried 1883 (Timewind) era o piesa lenta ce incepea sa arate claritatea feeling-ului pe care vroiam sa il folosesc, iar apoi in Floating (Moondawn) tobele si sequencer-ul au mers impreuna (cu Harald Grosskopf la tobe). Apoi a venit Stardancer, care era in parte o coloana sonora si era foarte ritmic.

Pentru mine, Mirage a reprezentat un soi de anomalie in aceea ca era foarte cosmic si textural…

Toata lumea a spus ca e un disc de doua parale, ce a aparut dupa Moondawn! (rade)

Nu l-am considerat niciodata asa, insa pare destul de izolat comparativ cu ceea ce faceai la acea perioada.

E adevarat. In acea perioada toti fanii imi spuneau: "Ce naiba tot faci acolo? E intersant, dar … fa si tu un nou Mondawn sau un Body Love!" (rade). Mirage nu avea tobe si atmosfera nu era reala - reactia asupra lui a intarziat cu cinci sau zece ani si deodata a inceput sa placa. La vremea cand a iesit pe piata, mi-am dat imediat seama cum vor reactiona fanii.

De asta te-ai reintors la stilul quasi-clasic din Dune?

Din punctul meu de vedere, Mirage e genul de lucru care cauzeaza confuzie, ca si Floating, insa fara percutie. Mirage nu consta atat in melodie cat in a lasa sunetul sa respire. Era probabil prea devreme pentru a fi scos pe piata la vremea respectiva. Astazi, imi place, mai ales intro-ul de la Crystal Lake, cu un ritm monoton si cu bass-ul Moog-ului, insa cel mai important lucru in privinta Mirage-ului este Destination Void si nu Crystal Lake, care e mai mult o punte de legatura. Destination Void era la acea vreme o piesa clasica, insa nu am pus-o pe Essential pentru ca am observat pasul ce ducea la pasul urmator, ce se referea la o orchestra adevarata asa ca am ales Ludwig von Bayern (X). aici orchestra a preluat rolul principal si asta a fost o schimbare mare in ceea ce ma priveste. Dupa asta a urmat Dig It, compus pe un GDS computer, complet diferit de ce exista astazi, cu noi sequencere, MIDI si Cubase (un program de muzica pe computer). A reprezentat, in mare parte, o schimbare in sintetizarea sunetelor.

In lumina faptului ca oamenii te numesc parintele muzicii trance si a noului peisaj al muzicii ambientale, Mirage pare sa fie receptat la adevarata lui valoare. Ti se pare cinstit? Te simti legat de aceste miscari ale muzicii electronice contemporane?

Cateodata ma simt ca o fecioara care devine brusc sfioasa si nu mai stie de unde vine! (rade) Poblema este ca nici nu mai tin minte cate denumiri sunt, trance, dance… Compun dintotdeauna trance dar uit tot timpul sa mai si dansez. (rade). Iar acum tinerii iau acest trance si-i adauga ritmuri (Orb sau Future Sound of London) - ma suna chiar sa-mi plateasca pentru drepturile de autor. De fapt, multi fac sampling-ul fara sa mai plateasca nimic, pentru ca au impresia ca genereaza un nou soi de muzica. De fapt, muzica electronica nu prea a existat in ultimii ani. Asa numita "noua generatie" nu a facut decat sa mai imbunatateasca lucruirle pe ici pe colo, insa evolutia generala este total inutila. Oamenii continua sa asculte vechiturile, indiferent ca e Edgar Froese cu Tangerine Dream, sau altii, insa NOI nu mai vrem sa repetam experienta de atunci pentru ca NOI insine progresam si evoluam. Insa multi vor sa mai asculte acel sound al anilor '70-'80, iar pentru ei aceasta noua generatie e foarte importanta. N-am sa mai compun lucruri ca Mirage sau Moondawn vreodata - pentru ca odata ce le-ai facut sunt gata facute. Uneori media si fanii ne pun in niste categorii in care nu am vrea sa fim, acesti oameni ne asctulta asa cum eram noi o buna bucata de vreme in urma, compunand o muzica care este moderna si astazi, si este oarecum atemporala. Daca am face-o acum, ar fi o muzica veche pentru ca apartine perioadei de acum mai bine de 20 de ani. Acesti noi oameni incep cam de unde am inceput si noi. De pilda, noi foloseam sistemele Moog, ei folosesc placi turnante, programatoare de ritm sau MIDI-uri. Cred ca e necesar sa se intample toate astea. Face ca muzica veche sa para cu atat mai valoroasa si creaza bazele unei noi muzici.

Spectrul larg al muzicii electronice s-a diversificat, creind o sumedenie de sub-genuri. Crezi ca ai ramas in urma din punct de vedere stilistic, ca esti oarecum un soi de "dinozaur"?

Nu. De exemplu, in anii '70 Jarre a avut un succes rasunator si toti au crezut ca a inceput sa compuna muzica electronica datorita succesului sau. Insa fanii uitasera ca el copia mai mult sau mai putin ceea ce reusiseram noi sa facem, cu exceptia pieselor mai scurte si mai comerciale. Nu fac nici un fel de muzica electronica, din punctul meu de vedere; fac muzica cu instrumente electronice. Ceea ce face Edgar nu place nimanui, dar cred ca e in regula daca Edgar vrea o schimbare. Europenii nu-I inteleg muzica, insa perceptia americanilor e diferita, iar Edgar se adapteaza gusturilor americane. O poti observa in muzica sa; e mai orientata spre America decat spre Europa. Adevarul e ca ne schimbam cu totii; e un soi de ciclu, insa marginal. Ca si toate formele de arta, fie sculptura, muzica, pictura sau filme, apar noi oameni, iar ce ce vechi se schimba.

Discurile tale din ultimii ani par sa repete aceleasi sunete, indiferent de contextul in care sunt distribuite.

In primul rand nu cred ca e adevarat. In al doilea rand nu ma prea intereseaza chestiile astea pentru ca nici nu stiu incotro ma indrept. In orice caz, caut. Daca ar exista un punct in care m-as opri din cautari, m-as opri si din cantat. Chiar daca repeti uneori aceleasi sunete… adica, ai intrebat vreodata un pianist de ce foloseste acelasi pian? Din punctul meu de vedere am pastrat aceleasi sunete, insa am schimbat modul de a compune. Mi-am schimbat si "sound"-ul si mi-am pastrat modul de a compune. E un fel de dialog unde orice e permis, pentru ca in muzica noastra exista o singura caracteristica: in loc de muzica clasica unde violonistul canta intotdeauna la vioara, iar pianistul canta intotdeauna la pian. Noi avem felul nostru de a compune, gandurile noastre si sunetul. Noi putem doar crea sunete si sa facem o muzica din sunete inteligente sau sa folosim doar compozitia. Deocamdata le folosesc pe amandoua si de aceea multi oameni considera ca Silver Edition suna atat de incredibil si de frumos. Ambele concepte sunt paralele, insa cateodata se pune accent pe sunet , alteori pe compozitie.

Crezi ca cei din vest au un mod de ascultare diferit, ca exista doua medii diferite, cel al scolii de la Berlin si cel al scolii vest-germane?

Nu, doar o abordare diferita. Cred ca oameni ca Ryuichi Sakamoto abordeaza muzica fara sa se gandeasca prea mult, sa zicem, la evolutia sunetelor. Fac ceva ce este mai acceptabil pentru ca au un drum fara obstacole. Interesul meu e sa aiba obstacole si cred ca e doar un gen de abordare. Unii muzicieni folosesc lucruri ce sunt mai mult sau mai putin comune.

Deci nu crezi in pericolul de a fi prins in capcana unui gol auto-impus?

Nu neaparat, pentru ca ce am facut in trecut si acum, voi face si in viitor. In privinta lui Steve Roach, de pilda, asculti o multime de discuri si ai impresia ca e tot stilul lui, ceea ce e absolut facil. Eu aleg o modalitate foarte complicata pentru ca consider ca muzica este o provocare pentru mine. Ma lupt sa scap de stilul meu personal mai tot timpul. N-as putea fi fericit niciodata daca as sti ca asta e tot, ca aici e perfect si ca ma pot opri. Asta este cea mai mare frica a mea - sa ajung la un punct unde sa ma opresc in a face muzica.

Catre ce consideri ca evoluezi?

Inca nu stiu. Poate fi ceva la care nu m-am gandit pana acum, si care va putea deveni tema mea principala. In privinta operei… o multime de oameni m-ar ucide din cauza asta, insa mie-mi convine, pentru ca dupa semnalele primite de la Silver Edition ma pot descurca chiar mai bine decat au prezis-o criticii. Prin urmare, ce am sa fac dupa aceea, sa cant la flaut sau ceva de genul asta? Am impresia ca o sa sparg niste canoane cu aceasta opera, desi Klaus D. Mueller spune ca e o porcarie, cine stie? (rade). Din punctul meu de vedere, opera este capodopera mea; Mueller considera ca e interesanta si ca nimeni nu ar putea face ceva asemanator, insa pentru el tot o porcarie e. E foarte cinstit cu mine. La inceput, nu a avut incredere in Silver Edition asa cum am facut-o eu, insa acum, dupa semnele bune, e foarte mandru ca s-a implicat in ideea asta. Wahnfried este total diferit. A fost o experienta reusita de a lucra cu altii.

Cum de nu te-ai bucurat de aceeasi notorietate in Statele Unite asa cum ai facut-o in Europa?

Nu stiu. L-am intrebat pe Edgar: "Ce crezi, as putea da niste concerte in America?" El mi-a raspuns: "Klaus, stiu ca esti foarte sensibil - aici totul e afacere curata, nu e pentru tine, las-o balta!" (rade). Asa ca am zis: "Ok, pastreaza tu America si pastrez eu Europa atunci." (rade) E interesant de ce nu m-a invitat nimeni sa cant in State. Vreau deasemeni sa cant in sali de concerte nu in cluburi. Transportul e o problema; odata cu echipamentul toate devin dificile si scumpe.

Cum este primita muzica ta in Europa si Germania?

Daca ne luam dupa concerte, as spune ca sunt cotat destul de bine in Europa. Tangerine Dream nu prea canta in Europa pentru ca sound-ul lor e mai mult american decat european, si cred ca acelasi lucru se crede despre mine in America. Mai compun inca piese lungi, spre deosebire de piesele scurte ale celor de la Tangerine Dream si nu folosisc chitari si saxofoane; folosesc becuri pe scena si nu ma misc; asta este felul meu de a concerta. E doar o diferenta in modul de gandire. Oamenii ce-mi asculta muzica nu vor merge niciodata la un concert de al meu. Insa deocamdata, e suficient pentru mine.

As vrea sa ne amintim de cativa oameni din trecut. Mai pastrezi legatura cu Manuel Groumlttsching, de pilda?

Binenteles. De fiecare data cand sunt in Berlin ne intalnim. Sunt in relatii stranse si cu Edgar. Cu Redeliusl, Harald Grosskopf. Tinem legatura. Stand aici, in tara nimanui, intr-un sat, nimeni nu vine sa ma viziteze, asa ca ii vizitez eu. Am stat la un pahar cu Manuel in Berlin - si cu Manuel noaptea e intotdeauna lunga! (rade)

Ati mai putea lucra vreodata voi doi?

Posibil, dar nu probabil. Daca l-ar interesa, as fi deschis initiativei, insa deocamdata nu exista un motiv pentru care am lucra impreuna. Cu toate astea suntem in relatii bune.

Dar despre Bernd Kistenmacher?

L-am cunoscut cu multa vreme inainte de a avea o casa de discuri si nu facea decat sa ma copieze. E un fan. Cand am ajuns in Berlin am ajuns sa ne vorbim, iar cum timpul a ajuns un al doilea Schulze, incepand sa faca lucruri mai personale. Casa sa de discuri e un lucru bun insa il ucide cu zile, lucrand acolo, si compunand si trebuind sa-si intretina familia. I-am spus ca orice s-ar intampla… Am avut aceeasi experienrta cu cei de la Innovative Communications (IC) cand facusem prea mult. Practic el nu vinde nici un disc. L-am inclus si pe el in Silver Edition ca sa mai scoata si el un ban.

Ce parere ai de starea actuala a IC, care s-a transformat pe parcurs intr-o tampenie?

Asa cred si eu. Au ceva trupe care sunt interesante - Mind over Matter sunt interesanti - insa sunt mai interesati de cantitate decat decalitate. Sunt oameni de afaceri; se gandesc doar la cum sa scoata bani. Foarte mult din ceea ce scot pe piata e complet inutil.

Ai mentionat inainte necesitatea existentei unei noi generatii in muzica electronica insa de vreme ce unii te considera ca o influenta germinala, ii consideri mai mult ca regeneratori decat ca pionieri?

Partial e o regenerare. O buna parte din materialele celor de la Eye Q Records suna ca muzica mea din anii '70. Materialele celor de la The Recycle or Die, cu copertile lor minunate, folosesc o sumedenie din muzicile anilor '70 ca punct de plecare, insa ajung tot la standardele muzicale de astazi. Indivizi ca Cosmic Baby sau Moby fac o muzica interesanta. Future Sound of London, the Orb sau Dead Can Dance sunt cu totii buni. Jam & Spoon devine una din trupele puternice din Germania. Muzicienii acestia nu se cramponeaza de forme sau structuri, compun ce le place si e recomfortant chiar si atunci cand folosesc sample-uri sau ritmuri din piese mai vechi. Rezultatul final nu este ceva ce porneste de la radacini; fanii de astazi nu stiu de unde provine. Si cui ii pasa? E placut sa le asculti muzica pentru ca pentru cativa ani nici nu stiam ce sa ascult - nu gaseam nimic interesant pentru care sa merite sa stau pentru doua ore. Din fericire, ei nu-si vor perfectiona muzica deci nu se vor sinucide din punct de vedere muzical. Se va ieftini cu timpul ori va deveni o nou epava in lumea muzicii electronice. Nu uitati ca trebuie sa continui ceea ce faci - e doar inceputul. Cand am inceput, nimanui nu-i pasa. Cand acesti muzicieni au inceput acest demers, toata lumea e interesata de primul lor deisc. Sunt deopotriva si speranta si marea mea teama. Pot fi la fel de bine sau o scurta licarire sau o schimbare semnificativa pentru muzica electronica.

traducere Cristi Muresan
.:home .:artisti romani .:interviuri .:discografii .:cdreview
© Copyright www.electrosound.ro 2002