Index artisti straini
New Age
World/Traditional
Soundtrack
Electronic
Underground
Istorie/Genuri
Linkuri
Guestbook
Contact
[articole noi]
 21.09 new age(1)
Miscarea new age = muzica new age?
[tech info]
Cum sa concepi coperta unui CD?
CD-urile nu doar pentru muzica (DVD)
A doua fata a muzicii
Pirateria in Romania
Cum sa-ti promovezi muzica la radio
Demo-ul: cum sa iti lansezi muzica pe piata
[formular]
Pentru a ajuta la imbunatatirea site-lui, completati formularul urmator si puteti castiga in fiecare luna cate un cd. Apasati aici.



Cauta: Concurs!!! 5.03.2004
  Interviu Enya ..//home

Enya se bucura de lungi si multe aparitii in periodicul muzical irlandez Hot Press. Numarul din 1 decembrie 1988 dezbate fenomenul Enya dupa succesul cu piesa Orinoco Flow si albumul Watermark.

Urcand odata cu Curentul

De la un studio intunecat din Artane la puternicile lumini al Tops of the Pops si dincolo de ele, Orinoco Flow a luat-o pe Enya cu totul si navigheaza cu ea impreuna intr-o nemaiintalnita calatorie in cautare de descoperiri. Niall Stokes se alatura personajelor cheie in timp ce curentul devine un torent de succes, si e onorat sa raporteze ca nimeni de la bord nu e in pericol de a-si pierde lucrurile.

SMAOITÍM... o figura frumoasa si fragila ce pluteste intr-o calatorie de vis sub ochiul curios al camerelor de filmat. Cine si-ar fi imaginat ca acest basm ar fi fost scos la iveala, atunci cand Enya a aparut intr-o emisiune de dupa miezul noptii, exact acum opt saptamani?

Albumul Watermark fusese scos pe piata mai devreme, iar acel eveniment a reprezentat de fapt o aparitie promotionala, una din strategiile tinta ale marketingului celor de la WEA pentru a scoate un profit imediat de pe urma unui artist ce oricum nu pasea pe calea normala a crearii unui album. Insa odata cu aparitia timida timp de doua saptamani a lui Orinocco Flow, a venit randul ametitorului Evening Falls care s-a lasat dezvaluit in fata milioanelor de telespectatori de pe cuprinsul intregii Irlande.

Odata afacerea incheiata, conform uzantelor celor de la Late Late Show, nu ne puteam astepta s-o vedem pe Enya intr-o a doua aparitie alaturi de Gay Byrne pana ce un nou album ar fi aparut pe piata - chiar daca ar fi durat cinci ani sa-l faca. Insa evenimentele ce au urmat au facut ca aceste supozitii sa devina cu totul reduntante.

Cand am intrat in topuri din prima saptamana, WEA ne-a sunat si ne-a spus "Felicitari, ati facut vanzari de mii de cópii". Nicky Ryan, producatorul si colaboratorul lui Enya spune: "Am raspuns si noi ca e minunat - dar ce inseamna asta defapt? Inca nu stim."

Pana acum asa ceva inseamna ceva de genul ca in doar in Marea Britanie Orinoco Flow a cucerit argintul prin vanzarea de 300.000 de cópii, o cantitate enorma pentru un debut la acest nivel. Cu toatea astea, Watermark a atins si el nivelul de 300.000 de discuri vindute pentru a castiga discul de platina oferit de birtanici.

In Statele Unite, Geffen Records s-au aruncat si ei in afacere cu entuziasm, programand aparitia single-ului pentru sfarsitul lui Noiembrie. Albumul va aparea prin Ianuarie insotit de o intreaga industrie de pormovare sustinuta de americani. "Posturile de radio si spoturile publicitarea au fost cucerite de ea" marturiseste reprezentantul irlandez al WEA Phil Murphy.

Acasa, desi cifrele vanzarilor nu spun atat de multe cat o face numarul de telefoane, Orinoco Flow a ramas pe primul loc timp de 4 saptamani. Insa Watermark a cucerit aici discul de platina, ceea ce a determinat-o pe Enya la o a doua aparitie la Late Late Show.

De fapt, albumul a vandut 25.000 de copii si e inca in frunte, cu un potential de 40.000 de vanzari in perioada urmatoare. "Vrem doar sa ramanem cu Enya in atentia publicului, adauga Murphy, prelungind vanzarile pana de Craciun. I-am spus ca daca va primi discul dublu de platina vom face lansarea in barul tatalui ei din Gweedore."

Smaoitím... prima mea intalnire cu Watermark, intr-un studio intunecat din Artane. Banda master nu fost inca editata, iar Nicky Ryan tot invarte la butoane pentru a pune piesele in ordine, razand si injurand de mama focului atunci cand tehnica nu face fata, o dimensiune umana ce se adauga experientei cerebrale.

Exista 6 piese in aceasta calatorie muzica ce pare se devina sumbra, nocturna si glaciala inainte de a percepe ciupitul corzilor si sunetul pianului acustic. Perceptia este dramatica, pop: "Let me sail, Let the Orinoco flow" o suta de voci par sa canta versurile profetice ale Romei Ryan pline de optimism. "Let me reach, Let me beach, On the shores of Tripoli, Let me sail, Let me sail, Let me crash upon your shore, Let me reach, Let me beach, Far beyond the Yellow sea". Trebuie sa devina un single. Nicky da din cap aprobator.

Mai tarziu, gandindu-ma, nu sunt sigur ca am auzit pe altcineva care sa ridice intrebari asupra faptului daca performanta lui Orinoco Flow ar trebui repetata. E o chestiune care I-a pus pe ganduri pe cei din jurul Eyei. Chiar si pe cei de la WEA. Intr-un fel, succesul neasteptat al primului single I-a prins pe toti pe nepregatite. Raspunsul este sa pastreze o evolutie constanta si naturala a lucrurilor. Daca ti-a luat sase ani pentru a ajunge pana aici, n-o sa distrugi totul intr-un impuls de moment.

"Discul suna nemaipomenit la prima auditie" spune Phil Murphy. "Si cu cat il ascultai mai mult cu atat de indragosteai mai mult de el. In ciuda acestei perceptii am fost profund impresionati de viteza cu care a evoluat. Insa n-o sa grabim lucrurile spre o repetare a acestei performante doar pentru a trage foloase immediate de pe urma ei."

Se vorbea de aparitia unui single de Craciun, o piesa noua care sa reprezinte un bonus estival al Enyei, insa tentativa a fost amanata; presiunea cu care trebuia sa demaram un nou proiect era prea intensa in conditiile nebuniei promotionale, lucru care te ameteste si te duce "far beyond the Yellow See…"

"Am decis sa continuam pe linia inceputa, indiferent de ce s-ar intampla" spune Murphy. "Hai sa lucram ca lumea single-ul, video-clipul. Nu ne jucam aici - e o activitate ce necesita calitate asa ca ii vom acorda atata timp si atentie de cat are nevoie."

E recomforant sa stii ca o casa de discuri e de acord cu modalitatea de lucru a Enyei.

Smaoitím... optimism si veselie inconjoara o camera de zi de la marginea orasului, unde stau Roma, Enya si Nicky. Inainte ca albumul sa fi fost lansat, inainte ca Orinocco Flow sa devina o parte a torentului, aceste intrebari pluteau in aer inainte ca ele sa fi ajuns pe paginile ziarelor.

Enya a colaborat cu Sinead O'Connor in piesa Never Grow Old, ultima piesa de pe The Lion And The Cobra. Ca si o reprezentata de frunte a noii generatii de cantarete irlandeze in toiul creatiei, are Sinead ceva de oferit Enyei? Au cele doua ceva in comun in colaborarea lor?

"Nu exista nimic in comun" spune Enya "exceptand faptul ca am cantat pe albumul ei - lucru de care ne-am bucurat amandoua. In rest, nu avem nimic in comun. Am vorbit cu ea foarte putin, ea spunandu-mi ce pasaj din Bibile sa citesc. Mi-era foarte usor sa inregistrez pasajul la mine in studio si sa I-l trimit, asa ca abia dupa ce si-a terminat albumul am putut sa ne intalnim si sa discutam."

De fapt, se gasesc foarte putine lucruri comune, stilistic vorbind. In timp ce Sinead e foarte vorbareata, indeazneata si capabila sa se arunce intr-un ocean de expletive cand apare ocazia, Enya e linistita, rezervata si respinge in mod clar ceea ce considera vulgar.

"Mi-e foarte greu sa inteleg folosirea unor cuvinte ce pur si simplu nu e nevoie sa le folosesti."

Instinctul ma face sa intru in competitie cu Shakesperare in privinta folosirii si abuzului limbii materne. Trebuie sa fac ceva in privinta sugerarii rabelaisiene a dimensiunii realitatii asa cum o stiu eu. Enya sovaie.

"Daca nu e neaparata nevoie sa-l mentionezi (acel cuvant), de ce sa-l folosesti, nu? Daca e parte a unei conversatii e altceva."

E o idee pe care o impartaseste si Roma, care se distreaza luand parte la discutie. "Si eu am unele rezerve fata de acest limbaj, desi m-am obisnuit cu el" spune ea aruncand o privire spre Nicky. "Depinde de persoana cu care sunt si cum ma simt. Insa e o chestiune personala - in ceea ce ma priveste e doar influenta mamei mele, cred. Nu pentru ca am fi pudici sau altceva. Oricum nu ma consider o pudica".

Discutia nu e cu toate astea doar la nivel semantic. Pentru ca exista o distinctie cu ramificatii importante in ceea ce priveste abordarea Enyei asupra carierei sale. Si a lui Sinead, comenteaza Nicky.

"Pentru ca e atat de indrazneata ca si interpret si atat de agresiva ca femeie" spune el "si nu vrea sa fie vazuta asa, presiunea din jurul ei produce o lovitura ce pare a fi mult mai intensa. Sinead a avut un hit si, desi imi doresc sa nu fie asa, ma tem ca va fi judecata, ca artist, la nivelul acela de-a lungul intregii sale cariere."

"Pentru ca asta e modul in care se poate functiona. Am avut si noi un hit, o sa avem inca unul, altminteri va fi vai de noi, asa ca treci in studio si pun-te pe treaba. Prin urmare, indiferent daca Enya a avut un hit pe album, n-o sa permit nimanui sa spuna ca trebuie sa aruncam imediat pe piata un altul. Raspunsul meu ar fi: "OK, am avut un hit. E perfect. Hai sa continuam tot asa. Enya mai are multe de oferit in afara doar de hituri."

Intr-o anumita masura e vorba de a te proteja de eventualele interpretari gresite. Cand e vorba de ceva pretios, cum e talentul ce transcende granitele, apare filosofia nemuritoarelor cuvinte: "Let's be careful out there…"

"Odata ce iesi din lumea asta si spui: Duca-se naibii lumea asta, duca-se naibii muzica ei, stiu eu ce am sa fac, tra la la…cred ca devine chiar mai dificil." adauga Nicky. "Trebuie sa te alaturi acestei agresiuni cu o si mai mare agresiune si vei deveni si mai expus. Nu vreau sa spun ca Sinead adopta acest gen de abordare, insa daca nu va fi mai agresiva de acum inainte va deveni o nimeni. In timp ce cu Enya lucrurile stau exact pe dos. Materialul pe care ea il compune e foarte domol si bland. Nimic de pe album nu poate fi numit dur sau agresiv - si cred ca asta rezida in insasi natura muzicii."

Enya schimba usor directia acestei conversatii: "Nu incercam sa impingem lucrurile spre ceva comercial. Daca asa ceva se intampla atunci e doar un aceident. Nu e comercial daca il privesti ca un Top of the Pops, desi toti ceilalti sunt obligati sa se supuna acestui criteriu. Daca se intampla sa fie asa, se intampla, insa nu spunem: Trebuie sa avem un hit, trebuie sa ajungem in topuri. Nu asta ne intereseaza"

Prin urmare au existat ceva influente?

"Tot ce pot spune este ca, desi nu prea ascult muzica, exista mici fragmente din tot ce am ascultat. Poti gasi influente clasice, traditionale, ale hiturilor din anii '50, '60. Insa nu exista cineva de care sa spun ca as fi fost influentata, atata vreme cat nu prea ascult muzica."

"Ma ingrijoreaza un singur aspect" spune Nicky catre Enya: "Singurul mod in care as vrea sa vad o schimbare este cel al unui progres natural, unde totul poate fi stapanit si e in afara oricarei presiuni externe, fie ea e succes sau altceva. Cred ca e cea mai importanta legatura ce ne poate tine uniti: intotdeauna te intorci la origini si recunosti ca linia de baza este sa compuni melodii minunate si sa pasterzi inocenta acestei muzici."

E un cuvant pe care nu-l intalnesti prea des in muzica pop sau rock'n'roll.

"Pastreaz-o cat mai inocenta posibil" repeta Nicky, "in afara oricaror influente externe datorate banilor si altor mizerii ce te pot afecta. Am vazut atat de multi artisti ce au clacat din cauza manilor, celebritatii sau a mai stiu eu ce - au inceput extrem de bine apoi au devenit non-productivi din cauza banilor, din cauza comoditatii si delasarii de sine. Daca nu esti in stare sa pastrezi standardul spui: OK, trebuie sa dispar acum si sa incropesc ceva piese. Daca nu poti face asta, e sfarsitul calatoriei noastre. Adio muzica!"

Intr-un fel, se porneste de la un angajament, iar apoi peste sase ani, de la cele mai sarace ierni dupa despartirea de Clannad, prin transformarea Printului Broasca (Prince Frog) si promisiunea primaverii din The Celts, la momentul hotarator al Watermark, toate astea nu le-au lipsit Enyei, Romei si lui Nicky.

"E un lucru pe care as dori sa-l tin tot asa.", adauga Nicky, "chiar daca mi-ar aduce o gramada de bani si tot tacamul. Tot as mai vrea sa ma intorc la radacini si sa spun OK, hai sa lasam deoparte totul si sa facem un nou album, Enya. Pentru ca ce avem e ceva cu totul special. Cred ca vor urma lucruri minunate daca te gandesti de unde au pornit."

"Are sa fie senzational" spune Enya zambind plina de incredere, si cu ochii sclipind stralucitor.

Smaoitím... prima oara cand am auzit de numele Enya. Nicky era la telefon anuntand noua stire la cele existente despre Clannad, plin de entuziasm. Visele acelea s-au naruit si odata cu ele un soi de inocenta: Enya parea chiar mai mirata si mai vulnerabila in anii aceia."

A urmat apoi retragerea sotilor Ryan in casa din Artan, Nicky alcatuindu-si studioul Aigle cu o consola de mixaj pe care vroia sa o foloseasca la inregistrarile cu Clannad. Enya I-a insotit in aceasta izolare de lume, lucrand impreuna cu ei si infaptuind lucruri minunate, rareori avanturandu-se sa iasa in lumina reflectoarelor. E ceva in legatura cu Enya, ceva ce pare a fi din alta lume, din alte vremuri. Se simte ea oare ca fiind din alte vremuri? "Concepem muzica ca pe ceva atemporal" raspunde ea, "ceva ce nu e nici vechi, nici modern si nici futuristic. Nu e ancorat in nici o perioada a timpului."

"Insa noi suntem putin detasati de lumea asta" intervine Roma.

Iar muzica are o incarcatura emotionala masurata, contemplativa ce se apropie de spatiul victorian. Enya a fost sacrificata pe altarul gratiei si frumusetii. Dincolo de el poti simti apelul la liniste.

"Sa stau in liniste - ador lucrul asta." comenteaza Enya. "Asta e una din incaperile in care imi place sa stau. E linistita asa ca pot sta si gandi. Sau sa nu fac nimic. E minunat - desi poate fi destul de stanjenitor daca cineva vine si te gaseste stind si privind in gol. (rade)"

Insa acest soi de singuratate e esentiala in procesul creativ pentru cineva care e timid si rezervat din instinct. "Intorcandu-ne inapoi, cand am rugat-o sa compuna ceva piese, nici nu vroia sa cante la pian de fata cu noi." Isi aminteste Nicky, "nu era chip sa o facem sa intre in studio sa sa cante ceva. Daca auzea zgomot de pasi afara se oprea din cantat imediat. Si a continuat asa pentru o buna bucata de vreme. Atunci am pus-o pe scena unde trebuia sa cinte cateva note si a fost doar o incercare de proba - nu era chip sa o facem sa cante in fata cuiva. Enya nu lucreaza repede pentru ca asta e firea ei."

Contrastul cu natura instantanee si grabita a muzicii pop merge la extreme.

"Nu e doar lapte si miere" adauga Nicky, "atunci cand munca iti creaza o dispozitie cu totul diferita. Trebuie sa gasesti masura potrivita pentru a gata ce ai inceput sa sa transmiti niste si niste senzatii pozitive. Atunci o parte din mine se ridica si incepe sa faca scandal: "Dumnezeule Enya, apuca-te odata de treaba!"

"Intotdeauna raman in urma" rade Enya, "asa ca avem uneori certuri si urlam unii la altii!"

"Asa e cand magia dispare afara pe fereastra!" spune Nicky cu o exagerata tristete. "Eu doar sperii. Nu ma sperii din cauza altora, ci doar nu mai am rabdare pentru ca abia astept sa ne punem pe treaba. Enya lucreaza in studioul ei concepandu-si piesele, iar eu trebuie sa astept o perioada pana ce ea le termina. Asa ca spun: Pentru numele lui Dumnezeu, cand termini ce lucrezi acolo? Insa pentru mine zece minute din lucrul Enyei inseamna zece luni." Rezultatul filnal conteaza. Cum se simte Enya, acum cand albumul sau e o parte din viata de zi cu zi a oamenilor de pretutindeni?

"Am auzit pe multa lume", spune ea, "spunand de cate ori au ascultat albumul, diversele influente pe care le-au gasit in el, lucrurile diferite pe care le percep in muzica si la nivelul asta fiecare isi are povestea lui. E ceva ce nu mai pot stapani. E ceva ce le apartine. Ei o asculta si ii asociaza orice fel de imagini pe care vor sa le vada."

De aceea titlurile suna a indicatoare. Ele sugereaza o directie pentru ascultator, insa e la latitudinea fiecaruia in a-si gasi felul de ascultare, dincolo de evocarea imaginilor si frazelor, in bratele memoriei. "Ai cantat acea piesa Smaoitim", ii spune Nicky Enyei, "iar primele cuvinte ce mi-au intrat in cap au fost The Loss of You". Si am spus "Hai sa-I spunem asa." Atunci m-am gandit ca cantecul ar trebui dedicat memoriei bunicilor tai. Nu-mi pot imagina piesa pe care ai scris-o ca fiind altceva." "Am intrat dupa ce am scris-o si am petrecut restul zilei prefacandu-ma ca nu s-a intamplat nimic in studio si am fost extrem de incantata de ea" isi aminteste Enya. "Stii, Smaoitim e ceva de genul: Imi amintesc… E foarte greu sa faci o traducere directa."

Smaoitím... o silueta intunecata si mica intr-o haina alba si manusi negre ce semneaza albume cu miscari furioase intr-un magazin de muzica in centrul Stephen Green, cu zidurile gata sa se prabuseasca din cauza entuziasmului multimii. Iese gratios din multime pentru a face cateva fotografii, fanii pulsand in jur si flash-uri licarind. Sus in foaierul hotelului Westbury - chiar si acolo e plin de lume. O silueta intunecata, vulnerabila.

Tatal Enyei, Leo, privea. "E coplesitor. E cuceritor. Nu exista cuvinte sa descrie toate astea."

Let's be careful out there...

traducere Cristi Muresan
.:home .:artisti romani .:interviuri .:discografii .:cdreview
© Copyright www.electrosound.ro 2002